cernomaz

Astăzi, în ziua în care toți elevii și studenții și-au luat ghiozdanele și mapele plecând la ce mai numim noi “primul sunet”, eu mi-am luat fotoaparatul și voia bună și am plecat la Ziua Ușilor Deschise la Studioul de Dans Igor Munteanu.

Ce am găsit acolo? La început asta:

Peste ceva timp a devenit așa:

Toți oaspeții au rămas impresionați de studioul nou deschis și nu s-au sfiit să facă poze.

Dance is joy! Dacă nu crezi uite-te la următoarea poză!

Mica balerina deasemenea prezentă la eveniment.

Am plecat de acolo cu o dispoziție superbă. Am plecat, ca să revin.

Mai multe poze de la eveniment găsiți aici. Nu contează ce vârstă ai, vino și dansează cu noi.

Fluturii din viața mea sunt emoțiile pe care le simt de fiecare dată când mă îndrăgostesc. Cine din voi nu a simțit “fluturași în stomac”?

Fluturii în viața mea sunt oamenii, care vin și pleacă. Uneori rămân în memoria mea, uneori îi uit.

Fluturii din viața mea sunt dezamăgirile, care din omidă se transformă în speranțe.

Fluturii din viața mea sunt imaginile făcute de aparatul meu de fotografiat.

Recunosc, nu e compus de mine. Am văzut și mi-a plăcut mult.

People say: “You only live once” But people are as wrong about that as they are about everything. In the darkest moments before dawn, a woman returns to her bed. What life is she leading? Is it same life the woman was living half an hour ago? A day ago? A year ago? Who is this man? Do thet lead separate lives or is it a single life shared? A storm approaches. It is still over the horizon, but there is lightning in the air.Are either of them aware of the gathering turbulence? can they feel the crackle of electricity in the wind? Or are they aware of only the power that they generate between themselves?

You love someone, you open yourself up to suffering. That’s the sad truth. Maybe they’ll break your heart. Maybe you’ll break their heart and never been able to look at yourself in the same way. Those are the risks. You see to people and you think they belong together, but nothing happens. The thought of losing so much control over personal happiness is unbearable. That’s the burden. Like wings, they have weight. We feel that weight on our backs, but they are a burden that lifts us. Burdens that allow us to fly… allow us to fly.”

Am dat accidental de un video, care la sigur mi-a ridicat dispoziția. Veverița roșie este pe cale de dispariție în Marea Britanie. Englezii depun efort enorm pentru a apăra această specie de cine credeți? Nu de vulpi sau șoimi, ci de veverița gri.  :)

Așa că hai să salvăm veverițele roșii din Moldova. Ca să ne invidieze englezii  :D

Vizionare plăcută

Da dacă britanicii nu știu ce să facă cu cele gri, eu zic să trimitem rromii acolo, să facă grătar. (după cum au făcut cu lebedele din Germania, dacă nu greșesc au gătit frigărui din lebede)  :D

Avionul a aterizat în aeroportul Pulkovo. Prima dată am ajuns în Rusia. Ce am văzut interesant pe aici? Cam următoarele:

1. Transport: Drumurile în Piter sunt bune, transport există de care vreai (autobus, tramvai, metro, troleu). Eu din aeroport am luat autobusul. Biletul costă 19 ruble (aproximativ 8 lei), deși eram cu bagaje nu mi s-au luat bani în plus. Pe perete era un panou pe care scria că pasagerii care intră în autobus cu haine murdare și astfel murdăresc interiorul autobusului și alți pasageri se taxează cu 50 ruble. Îmi pare interesantă idee și poate ar fi bine și în Chișinău să fie implementată, poate nu s-or mai urca în transport public atâți pucioși care pe căldura asta elementar nu fac duș. Un lucru m-a amuzat: numele șoferului e Чириков (alias Ciripilă) iar taxatoarea Хныкина (alias Plângăcioasa)  :)

2. Orașul St. Petersburg citește! Mergân în metro am văzut foarte multe persoane care citeau. Chiar dacă stăteau în picioare, cu o mână se țineau de bară iar în alta cartea. Mai apoi în oraș am văzut panouri pe care scria развивай воображение, читай книги (dezvoltăți imaginația, citește cărți). Am făcut și o poză, însă nu am cablu ca să o pun. Promit că o pun când ajung acasă.

3. St. Petersburg e un oraș pe malul râului Neva. Poduri peste tot. Doar că pe la orele 1 noaptea, podurile se ridică și dacă ai rămas pe partea cealaltă de oraș, acolo dormi.

4. S-a mai păstrat izul sovietic. În fața hotelului în care sunt cazată stă creiserul Aurora, cel care a început revoluția roșie.

Cam astea sunt primele impresii despre centrul cultural al Rusiei.

Astăzi, la vârsta de 71 de ani a decedat poetul Simion Ghimpu.

Simion s-a nascut la 24 mai 1939 in Coloniţa, in familia Irinei si al lui Tudor Ghimpu. A copilărit tot aici, alături de încă 4 fraţi: Gheorge, Visarion, Valentina si Mihai. Simion Ghimpu a absolvit Universitatea de Stat din Chișinău, facultatea de Istorie și Filologie și a făcut doctoratul la Academia de Arte din Moscova.

Simion Ghimpu a fost poet liric, membru a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Acesta a compus circa 100 de texte pentru cântece și a conlucrat cu astfel de compozitori precum Eugen Doga, Ion Aldea-Teodorovici, M. Dolgan, D. Mateevici… Textele sunt cântate de gurpele Noroc și Orizont și de numeroși cântăreți precum: Ion Suruceanu, Sofia Rotaru, Nadejda Cepraga, Anastasia Lazariuc, Nina Crulicovschi, Fratii Bivol, Olga Ciolacu, Alexandru Lozanciuc, Radu Dolgan, Ana Barbu, Aurel Margine and folk singers: Larisa Arsenie, Anatol Dincu, Nicolae Cibotaru.

Nicolae Dabija spune: „Simion Ghimpu îşi stenografiază ritmuriel inimii sale şi le aşterne pe hîrtie, ele sînt mai degrabă nişte cardiograme aranjate pe un portativ muzical. Priviti-le fiecare închipuie un cîntec”

SIMION GHIMPU: ”Idealul meu a fost să mor într-o societate civilizată, cultă, care-şi iubeşte neamul, părinţii şi soţia”

Să se odihnească în pace.

În Moldova fetele sunt frumoase, nu am dubii. Însă concursurile de Miss online deja devin banale. Primul concurs online pe care l-am memorizat eu a fost Miss Moldova de pe Facebook. Ca idee mi s-a părut ok, însă obiectivitatea lasă de dorit (cred eu). În fine atunci a câștigat acea fată, care fie avea mulți friends pe fb, fie sârguincios trimitea mesaje inbox fanilor paginei.

Apoi a apărut Miss ProFM și iarăși deocheatele noastră au răscolit prin pozele lor, au ales cea mai “săxi” și pusă a fost pe site. Iară s-a început boala, pe toate rețelele sociale fetișcanele își făceau publicitate și implorau să fie votate. Totul trece, a trecut și asta.

Mai nou apare altă boală: Miss Jurnal Sportiv. Cu cât mai departe, cu atât mai rău. Îmi apare întrebarea: ar putea o fată să participe într-un concurs de așa gen fără a arăta vulgar? La sigur majoritatea din ele ar arăta mult mai bine, dacă nu ar fi pozat în așa fel. Ei, ce înțeleg eu în așa ceva, microbiștii să aprecieze.

P.S. Cum e fotbalul moldovenesc, așa și fetele.

Toate canalele media au difuzat un caz tulburător despre un bebeluș care a murit în ziua botezului. De parcă ar fi o ironie exagerată, în ziua în care ar trebui să fii inițiat într-o nouă viață, ajungi a fi în ceruri.

Nu aș dori să judec pe nimeni. Însă involuntar îmi apare întrebarea, cineva instruiește preoții cum trebuie să țină copilul ăla în timpul botezului? Eu totuși credeam că celui botezat doar un pic îi toarnă apă peste cap, însă în imaginile date nu îmi pare a fi normal cum este cufundat în apă copilul.

Îmi pare rău ce se întâmplă în jurul bisericii în ultimul timp. Coaliția acesteia cu Pasat și acest copil mort îi scad din imagine și credibilitate (mai ales că preotul se ascunde de autorități). Eu sper că biserica va lua măsuri în acest sens, iar preotul va răspunde penal pentru cele comise.

Eu la sigur îmi voi boteza copii, dar înainte am să mă asigur că îi voi încredința în mâinile unui preot cu experiență.

“Stelele care cad nu pier. Stelele care cad se duc pe un alt cer”. Odihnească-se în pace.