Multe nu am reușit să facem. Multe pe care mi le-aș fi dorit.

Nu am reușit să mergem la gară, să luăm primul autobus spre undeva… să coborâm într-un sat de care am auzit pentru prima oară și să mergem pe drumurile prăfuite. Să salutăm țăranii care se întorc de la prășit sau cosit. Să trecem prin cireada de vaci. Să vizităm ciobanul, care mulge oile la stână… să ajutăm o bunicuță să ducă căldarea cu apă rece de fântână. Să ne povestească bunelul cum a fost pe timpuri de război, oftând turnând un pahar de vin scos din butoi…

Nu am reușit să mergem în sânul unui tabăr țigănesc. Să mă îmbrac țigancă și  să dansăm și cântăm în rând cu ei. Să ne jucăm cu picii țigănași murdari pe față de cenușă. O țigancă bătrână să ne citească soarta în palmă.

Nu am reușit să ne detașăm de lumea în care ne-am obișnuit să trăim. În lumea în care suntem străini unul de altul. Și ne-a tras în jos.

Multe nu am reușit să facem. Multe pe care mi le-aș fi dorit.

Împreună.