Multe nu am reușit să facem. Multe pe care mi le-aș fi dorit.

Nu am reușit să mergem la gară, să luăm primul autobus spre undeva… să coborâm într-un sat de care am auzit pentru prima oară și să mergem pe drumurile prăfuite. Să salutăm țăranii care se întorc de la prășit sau cosit. Să trecem prin cireada de vaci. Să vizităm ciobanul, care mulge oile la stână… să ajutăm o bunicuță să ducă căldarea cu apă rece de fântână. Să ne povestească bunelul cum a fost pe timpuri de război, oftând turnând un pahar de vin scos din butoi…

Nu am reușit să mergem în sânul unui tabăr țigănesc. Să mă îmbrac țigancă și  să dansăm și cântăm în rând cu ei. Să ne jucăm cu picii țigănași murdari pe față de cenușă. O țigancă bătrână să ne citească soarta în palmă.

Nu am reușit să ne detașăm de lumea în care ne-am obișnuit să trăim. În lumea în care suntem străini unul de altul. Și ne-a tras în jos.

Multe nu am reușit să facem. Multe pe care mi le-aș fi dorit.

Împreună.

Merg. La următorul pas aș putea să cad.

Încet. Îmi croiesc un drum. Urmele-mi deja nu se mai văd.

Unde merg? De ce merg? Pentru ce merg? Pentru cine merg?

Un răspuns: e imposibil să stau pe loc.

Pete albastre. Amintiri.

Și Doamne cât de tare dor.

Dar totuși merg. Sunt înafara limitei.

Realizarea propriei singurătăți este inevitabilă.

Ce faci când ești singur? Dai înapoi câțiva ani și tinzi să crezi că atunci erai fericit.

Drumul sigur spre singurătate: să trăiești într-o realitate diferită decât imaginile spălăcite ale unei fericiri pierdute.

Un drum mers în cotrasens și împotriva vântului.

Îndrumat de îngeri sau demoni, construiești un zid de indiferență în jurul tău. Iar în mijlocul zidului, doar tu, în lumea ta.

www.interairport.blogspot.com

Ai observat vreodată dualitatea emotivă a aeroporturilor? Poarta de departures și arrivals doar la vreo 30 metri una de alta, însă s-ar părea că ești în două lumi diferite.

Cei care își petrec oamenii dragi în drum, au amprenta unei tristeți pe față. Astfel e la noi, căci cei care pleacă de obicei o fac pentru mult timp. Majoritatea nu se duc în vacanțe, ci să îmbrățișeze o altă viață. Acolo unde sunt menajere sau constructori, venetici, departe de familie. Carând încet valiza se îndreaptă spre ghișeu, iar mai apoi încearcă să mai stea, măcar încă 5 minute cu familia sa, înainte să treacă conctrolul vamal. Ai observat vreodată lacrima scursă pe obrazul mamei, care își îmbrățișează copilul înainte de a ai zice bun rămas? Ai observat copilul, care își strânge mama, în sinea sa strigând ca ea să nu plece, dar totuși neândrăznind să îi zică ceva.

Pașaportul la control. O ultimă privire înapoi. Întipărirea unei imagini, care o vei purta în gând până te vei întoarce și apoi lacrimi la decolare.

La 30 de metri de toată această dramă, se întâmplă cu totul altceva. Persoane cu buchete de flori, emoții, îmbulzeală… căci se întorc acasă. Aceleași lacrimi și îmbrățișări, doar că de bucurie.

Deși, simți că în curând, mult prea curând, inevitabil te vei aflea iarăși la poarta “Plecări”.

Răscoleam pe raft vreo carte să citesc. Am  dat de cea mai mică din ele: “Ochiul străinului” scrisă de Rhea Cristina. Numele autorului nu îmi zicea nimic, de fapt auzisem pentru prima dată. Mi-a fost deajuns 30 minute ca să răsfoiesc toată cartea.

Unele mici poezioare mi-au plăcut în special:

paparuda

ce ne desparte:

poate iarba care crește

ori poate

trupul tău

de femeie

invocând ploaia.

iluzionism

de ți-aș săruta

ochiul

mi-e teamă

că m-aș preface

în lacrimă

și

nu m-ai putea plânge.

stare

devin

dintr-o dată

fâșie de pasăre albă

ori

inima ochilor tăi

disperându-mă.

www.flickr.com

Uneori pleci și încui ușa pe din afară, fără a avea cheie.

O iai pe un drum necunoscut presurat cu pietricele de iluzie și speranță. Când mai departe mergi, cu atât mai tare vreai înapoi. Și te întorci. De data aceasta călcând prin frustrări și vise pierdute. Ajungi la ușa pe care ai închis-o și bați nesigur. Ușa deși în exterior aceeași, în esență s-a schimbat. Deja nu mai e nimeni în spatele ei, care să îți deschidă. Sau poate nu mai e nimeni, care ar dori să o facă.

La un moment dat te dezici de gândul de a mai intra, dar tot stai și aștepți în prag, până ce îți dai seama că unele uși sunt închise pentru nu mai fi deschise niciodată.

Te-aș înmormânta undeva în adâncul sufletului meu, dar nu ți-aș pune cruce. Te-aș uita definitiv, dar ești prea prezent. Te-aș chema înapoi, dar m-am lăsat de tine.